In sala de curs a vietii…

 


7

Viata este o lectie pe care ar trebui s-o invatam. Din pacate, nu intotdeauna o facem. Uneori nu-i constientizam importanta, alteori o ignoram, nu de putine ori lipsim de la curs, ca in final sa realizam ca n-am retinut nimic, ca avem mari carente, ca am parcurs-o orbiti de prejudecati, inchistati intr-o mentalitate perimata, manjiti cu un strat gros de superficialitate, intr-un cuvant… departe de ceea ce inseamna traire…

Si totusi viata ramane cel mai pretios ”dar” al omului. Fiecare este responsabil de felul in care-o gestioneaza, de valoarea pe care i-o acorda si nu in ultimul rand de sensul pe care-l ”impune” acesteia.

Sigur, fiecare individ are propria viata, propria poveste, cu urcusuri si coborasuri, multe dintre ele stiute doar de el, cu visuri si dezamagiri, cu bucurii si regrete, cu iluzii si neimpliniri, cu tot arsenalul ce-i compune bagajul. 

Pornim la drum cu inima deschisa, hotarati sa cucerim ”muntele”. Nu realizam sinuozitatea caii pe care am ales-o. Intr-un tarziu ne oprim, ne intoarcem din drum si cu tenacitate pornim pe altul. O facem din nou si din nou pana ne cuprinde oboseala. Si atunci dezamagiti si disperati ne intrebam: unde gresesc?

Oamenii sunt facuti sa interactioneze. Sunt precum culorile ce se intrepatrund in imensul tablou al vietii. Unele sunt reci, altele calde, unele pregnante, altele sterse, dar toate definesc pictura, scotandu-i in evidenta atat luminile cat si umbrele.

Toate aceste interactiuni genereaza, fara doar si poate, influente, ce ne pot marca drumul intr-o mare masura.

In sala de curs a vietii, intalnim oameni ce traiesc dupa propriile principii si reguli, care nu intotdeauna corespund cu ale noastre, indivizi ce se deplaseaza pe orbite personale, create ad-hoc, oameni pentru care etica nu inseamna nimic, iar dorinta de a-ti ingreuna drumul, sau chiar de a-l intrerupe, devine pentru ei scopul suprem al vietii.

Si totusi, educatia, dar si experienta, ne directioneaza catre o anumita zona in care afinitatea dintre noi si indivizii de acolo constituie nota dominanta. In aceasta situatie, ar trebui sa urcam muntele fara obstacole, fara bariere, sprijiniti si ajutati de cei din jur, iar destinatia sa fie o tinta sigura si usoara.

Din pacate, nu se intampla astfel, iar cauza principala se afla in ”locul” unde foarte rar o cautam: in noi insine.

Suntem inzestrati cu capacitati pe care le ignoram. Forta gandului, puterea autosugestiei, puterea vizualizarii, sunt catalogate cu usurinta ca facand parte din domeniul SF-ului. Cat se poate de gresit! Ele functioneaza si sunt la indemana noastra. Nu trebuie decat sa le accesam.

Dar pentru aceasta, trebuie sa capatam incredere in fortele proprii si sa atingem calmul interior, sau altfel spus, mult ravnita liniste sufleteasca.

Pentru a realiza aceste lucruri, trebuie sa intelegem urmatoarele:

  • viata nu este o competitie cu cei din jurul nostru, ci doar cu NOI INSINE;
  • orice esec ne deschide intotdeauna noi perspective;
  • suferinta de orice fel ne deviaza, sau ne blocheaza, drumul;
  • atunci cand avem asteptari, exista riscul ”sa primim” dezamagiri, deci suferinta;
  • orice fel de atasament poate genera, de asemenea, suferinta.

Sa auzim de bine, 

2

541 Total Views 1 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *