Cand centrul de greutate este mutat

 


1

Vorbim despre echilibru, despre cum sa ajungem la el, ce pasi trebuie urmati, ce metode sunt mai usor de aplicat si totusi…

Adevarul este ca pe ”teritoriul” fiecaruia dintre noi se desfasoara doua razboaie, ce dureaza uneori intreaga viata.

Interactiunile permanente cu cei din jur genereaza conflictul exterior. Nu este vorba despre un ”conflict” in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba despre un dezechilibru, mai mare sau mai mic, determinat de contradictiile firesti ce apar intre oameni, legate de interesele, dorintele, necesitatile, aspiratiile si nu in ultimul rand de mentalitatile lor.

In concluzie, suntem implicati in propriul razboi cu toata fiinta noastra, iar rezultatul nu de putine ori ne afecteaza, ne influenteaza hotarator sensul, ne schimba vizibil starea de spirit, sau chiar ne imbolnaveste.

Ne spunem ca asa este viata si prea multe nu sunt de facut. Asa sa fie oare?

Din pacate, ne-am obisnuit sa mergem cu suvoiul, ascunzandu-ne in multime, acceptand conditiile si facand tot posibilul sa nu iesim din rand. Reactionam cand si cand, incasam de cele mai multe ori, cadem, uneori ne ridicam, alteori nu, dar nu parasim grupul orice s-ar intampla. 

Si totusi vine un moment cand ne dorim sa asistam la propria batalie de pe margine, sa intelegem ce gresim, ce nu facem bine, sau daca o eventuala ”victorie” justifica pretul platit.

Se poate spune ca omul este ca un electron ce se misca pe propria orbita. Uneori se intersecteaza cu altii, de pe alte orbite, influentandu-se reciproc, intr-o mai mare sau mai mica masura. Daca aceste influente sunt negative, conflictul exterior se adanceste, iar pacea se indeparteaza tot mai mult.

Al doilea razboi, pe care-l ducem constant, este cel interior. Nu exista moment in care sa nu fim asaltati de ganduri ce iau forma prejudecatilor, incertitudinilor, de ganduri ce imbraca haina sentimentelor negative, nocive, daunatoare si nu in ultimul rand periculoase.

Si iata-ne astfel in dubla postura de razboinici, resemnati cu ideea ca asa este viata si altfel nu se poate. Din fericire pentru noi, SE POATE SI ALTFEL. Daca periodic ne transformam in simpli observatori ai propriilor vieti, dar si in critici obiectivi, vom intelege ca pacea ar trebui sa devina o prioritate.

Nu poti construi si nu poti avea realizari pe un fond in care conflictul este nota dominanta.

Pacea interioara pune capat, fara doar si poate, ambelor razboaie. Reciproca, din nefericire, nu este valabila. Poti avea relatii foarte bune cu cei din jur, un traseu lin, plin de reusite si satisfactii, iar interiorul sa fie cuprins de un conflict neintrerupt si de-a dreptul epuizant.

Si este firesc sa fie asa, avand in vedere ca ”sageata pacii” porneste intotdeauna dinspre interior spre exterior si nu invers. Este un adevar greu digerabil, dar de necontestat.

Nu este usor sa accepti ideea, conform careia, pentru a schimba pe cineva, trebuie mai intai sa incepi cu tine insuti.

Dar cum sa facem acest lucru, cand centrul nostru de greutate este mutat, inconstient poate, in lumea exterioara, materiala, palpabila?

Interiorul intra in atentia noastra doar seara, inainte de culcare, sau in situatiile in care exteriorul nu ne mai poate oferi solutii la problemele cu care ne confruntam. Gresit, dar adevarat…

Sa auzim de bine,

2 

449 Total Views 1 Views Today

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *